Costumele purtate de femeile la moda in timpul erei Belle Époque au fost asemanatoare cu cele din perioada de glorie a pionierului de moda Charles Worth. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, orizonturile industriei de moda s-au extins, in general, partial datorita stilului de viata mai stabil si mai independent, pe care multe femei in varsta incepusera sa le adopte si hainele practice pe care le-au cerut.
Cu toate acestea, moda Belle Époque a pastrat in continuare stilul elaborat, tapitat al secolului al XIX-lea. Schimbarea modei era de neconceput, asa ca folosirea diferitelor garnituri a fost tot ceea ce se distinge un sezon de celalalt. Se vor distinge tipuri de rochii inedite la care nimeni nu visa.
Maison Redfern a fost prima casa de moda care ofera femeilor un costum adaptat, bazat direct pe omologul sau de sex masculin, iar imbracamintea extrem de practica si sobra eleganta a devenit in curand o parte indispensabila a dulapului oricarei femei bine imbracate.
In primii ani ai anilor 1910, silueta moderna a devenit mult mai fluida si mai fluida si mai moale decat in secolul al XIX-lea. Cand Ballets Russes a interpretat Scheherazade la Paris in 1910, a aparut o nebunie pentru orientalism. Conducatorul Paul Poiret a fost unul dintre primii designeri care a tradus aceasta voga in lumea modei.
Paul Poiret a conceput, de asemenea, primul costum pe care femeile l-ar putea pune fara ajutorul unei servitoare. Miscarea Art Deco a inceput sa apara in acest moment si influenta sa a fost evidenta in desenele mai multor artisti ai timpului. Palarii simtite, turbane si nori de tul au inlocuit stilurile de caciuli, populare in secolul XX.
Este de remarcat, de asemenea, ca primele spectacole de moda au fost organizate in aceasta perioada de timp de catre Jeanne Paquin, care a fost si primul couturier parizian pentru a deschide sucursale straine la Londra, Buenos Aires si Madrid.
Doi dintre cei mai influenti designeri de moda ai anului au fost Jacques Doucet si Mariano Fortuny. Designerul francez Jacques Doucet a excelat in suprapunerea culorilor pastelate, iar rochiile sale elaborate de gossamery au sugerat stralucirea impresionista a luminii reflectate. Distinsii sai clienti nu si-au pierdut niciodata gustul pentru liniile sale fluide si materialele subtiri si diafane..
Designerul de la Venetia, Mariano Fortuny y Madrazo, a fost o figura curioasa, cu foarte putine paralele in orice epoca. Pentru desenele sale de imbracaminte a conceput un proces special de plieri si tehnici noi de vopsire. El le-a dat numele Delphos rochiilor sale lungi.
Fiecare imbracaminte era facuta dintr-o singura bucata din cea mai buna matase, culoarea sa unica fiind dobandita prin repetari in coloranti, ale caror nuante sugereaza lumina lunii sau reflectiile apoase ale lagunei venetiene. Breton paie, cochineal mexican, si indigo din Orientul Indepartat au fost printre ingredientele folosite de Fortuny. Printre numerosii sai devotati au fost Eleonora Duse, Isadora Duncan, Cléo de Mérode, Marchesa Casati, Emilienne d’Alençon si Liane de Pougy.
Schimbarile in imbracaminte, in timpul Primului Razboi Mondial, au fost dictate mai mult de necesitate decat de moda. Pe masura ce tot mai multe femei erau fortate sa lucreze, ele cereau haine mai potrivite pentru noile lor activitati.
Evenimentele sociale trebuiau amanate in favoarea unor angajamente mai presante si necesitatea de a plange numarul tot mai mare de morti, vizitele la raniti, au determinat ca imbracamintea de culoare intunecata sa devina normela. A aparut un nou aspect monocrom care nu era familiar pentru femeile tinere in conditii confortabile. Pana in 1915, fustele la moda se ridicasera deasupra gleznei si apoi mai tarziu la jumatatea gambei.
